Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi întru păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi le-ai arătat. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa mea de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi se vor întoarce la Tine. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voi jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit. Inima înfrântă şi smerită, Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tăi viţei.
joi, 26 noiembrie 2009
Psalmul 50
Câteva reguli pentru igiena alimentaţiei
Grupa 1 – proteinele; produc sucuri gastrice acide pentru a fi digerate. Sunt digerate lent.
Grupa 2 – carbohidraţi; produc sucuri gastrice alcaline. Sunt digerate repede.
Grupa 3 – salate, legume fără amidon, rădăcinoase, seminţe, ierburi, mirodenii, uleiuri din nuci şi seminţe – pot fi consumate în combinaţie cu cele din grupa 1 sau din grupa 2.
Grupa 4 – fructele; cea mai rapidă viteză de digerare.
- Nu consumaţi alimente din gupa 1 (proteine) şi grupa 2 (carbohidraţi) în cadrul aceleiaşi mese.
- Alimentele din grupa 1 pot fi consumate împreună cu cele din grupa 1 sau cu cele din grupa 2.
- Alimentele din grupa 4 (fructele) trebuie să fie consumate întotdeauna singure, la o distanţă de cel puţin 30 de minute faţă de orice grupă alimentară.
- Cel mai bine este să mâncaţi fructe pe stomacul gol, de preferinţă dimineaţa, fără a consuma alt tip de mâncare. Dacă veţi mânca fructe după masă, acestea vor fermenta în intestine.
- Nu amestecaţi niciodată pepenii cu alte fructe. Pepenii sunt digeraţi cel mai repede dintre toate fructele.
- Lăsaţi să treacă două ore după ce aţi consumat carbohidraţi înainte de a consuma proteine.
- Lăsaţi să treacă trei ore după ce aţi consumat proteine înainte de a consuma carbohidraţi.
- Proteinele au nevoie de patru ore pentru a ajunge în intestine, iar carbohidraţii de două ore pentru a ajunge din cavitatea bucală în intestine.
Despre dragostea Domnului pentru noi
Maica mea, m-a smerit Dumnezeu. M-a smerit Dumnezeu ca Dar, peste aroganța mea, peste iscodirea și ispitirea mea. M-a smerit ca împărtășire de Har, Bucurie și Iubire, în pofida a ceea ce sunt eu. Doamne, Te-am primit și aș vrea atât de mult să împărtășesc tuturor ce mi-ai dat în marea Ta milostivire și dragoste!
Maica mea, azi am cercetat toată ziua cele ce le-am scris despre mântuire și desăvârșire, am simțit că e ceva ce mă depășește în ceea ce scriu dar nu știam să spun ce. Am cercetat la cei din jur, i-am întrebat despre ce așteaptă ei de la Domnul, ce caută și cumva ce fac ei pentru a primi ceva de la El. Cumva, voiam să argumentez parcă faptul că primim ceea ce cerem, nu mai știu ce căutam, ce răspuns și ce întrebare aveam în mine.
Maica mea dragă, nu am primit răspuns, ci dar de la Domnul, prin împărtășire. Domnul nu răspunde în concepte, ci copleșește cu trăire și nu pentru demersurile noastre mai mult sau mai puțin conștiente de a-L cunoaște. Maica mea, vindecarea nu o primim pentru cât suntem de onești, ci ca dar și revărsare de iubire. Noi nu merităm niciodată ceea ce ne dă El. Știți, am simțit această smerire a Lui, care nu e smerenia așa cum o credeam eu, nu are nici urmă de rușine în ea pentru neputința mea omenească, e pur și simplu depășirea a tot ceea ce aveam eu „vas pregătit” pentru El; și e iubire și e dorință de împărtășire cu toată lumea, cum am primit eu acest dar, fără nici cel mai mic merit, dimpotrivă, în această aroganță a întrebărilor mele fiind. Și mântuirea e desăvârșire, pentru tot omul iar starea de plenitudine pe care o trăiește el personal nu mai lasă loc de întrebări și comparație. Și ne mântuim cu acel „Doamne, miluiește!” pe care-l spunem Domnului în mocirla noastră, iar dacă nu suntem mai hotărâți și mai onești și gata să vindem averile e pentru că atunci chiar nu putem. Dar cu adevărat, ceea ce la noi nu este cu putință El poate și dă har peste har.
Doamne, dacă v-aș putea dărui măcar o fărâmă din ceea ce am simțit eu acum! Dar nu e de la mine, doar Domnul vă poate da și știu sigur că mai multe ați trăit și de aceea faceți toate să-i chemați pe oameni la El și să le faceți poftă de Bucurie.
Mulțumesc, Doamne, mulțumesc Amma mea!
Domnul să vă binecuvânteze
Cu dragoste nemărginită,
Cr.
Da, Copila mea iubită,
Noi nu merităm niciodată ceea ce ne dă Dumnezeu, pentru că, de fapt, nu ne putem bucura de nici un dar câtă vreme trăim pe coordonatele lui „a merita”!
Sunt tare bucuroasă pentru bucuria ta!
Ai grijă de ea, ai grijă de tine! Nu te teme și nu te întrista când pierzi darul, crede că iarăși va veni când și cum va voi Dăruitorul!
Acum știi!
Slavă milostivirii Tale, Doamne!
Ai gustat!
Dar să știi, Copil drag, că avem mare nevoie de onestitate. Mai ales după ce am trăit o astfel de Întâlnire. Nu ca să primim darul, care se dă fără condiții și fără merite, ci ca să nu uităm că l-am primit!
Bucuria aceea este un act de primire conștientă a noastră în Domnul, este împărtășirea Sa de Sine cu noi. Actele Sale sunt în afara timpului. Când participăm la ele, când vine la noi, ne împărtășim de El și suntem și noi acolo. Când nu mai simțim asta suntem în timp și trăim „urma gândului”, dar în adânc suntem acolo. A fi onest înseamnă să nu uităm asta! Să nu ne mai permitem să confundăm existența cu ființa. Să nu primim acel „oare ...?” vrăjmaș care a biruit-o pe Eva în rai. Trăind în timp cu amintirea vie a acestei Întâlniri de Dincolo, vom putea să ne ținem mintea în iadul existențial și să nu deznădăjduim. Fără onestitate, ne putem permite să ne „odihnim” în câte o cădere care, de fapt, este delăsare. Să nu fie!
Te îmbrățișez cu drag și cu recunoștință pentru dragoste,
Maica Siluana